Un strop de fericire, un pahar de tristeţe. Cam aşa mă simt când te văd. Tu eşti ascuns în amintiri, eşti părtaş la tot ceea ce înseamna "a fost odată". Şi am o singură problemă. Până acum a fost totul bine, te-am uitat, m-ai uitat. Dar acum inima mea se strange când te vede, mintea mea pluteşte în vremea când eram împreună. Te ador şi te urăsc în acelaşi timp. Dar încă te visez.
Nimic nu e ceea ce pare. Speranta e vie din nou, dar arde atat de tare sa o inspiri si sa o pastrezi inauntru... As vrea sa fie totul usor, sa fiu iar acea fetita care se juca fara teama, care nu stia ca un sarut inocent pe buzele prietenului ei avea mai tarziu sa fie o schimbare drastica. Si fie ca acum vreau sa schimb totul, trecutul nu se intoarce. :)
